Renastere

15226418_677642562431761_191450576_n

Eram jos. Aerul nu mai dorea sa-mi viziteze plaminii , creierul dezhidratat si inima cit pe ce sa se opreasca.

Ma simteam un copil ce a fost lipsit de parinti, de bucatica din sine , si faptul ca pot sa ramin abandonata pe restul vietii mele ma sufoca. Nu-mi doream nimic decit sa ma fac in fata lui si sa-l cuprind, sa-si dea seama cit e de minuscula viata mea fara el , si cit de mult mi se insira sufletul atunci cind este linga mine, dar departe , la mii de kilometri.
Imi spunea ca asa va fi mai bine , si ca treaba e nasoala din anumite motive prostesti . L-am pierdut odata , dar nu si de data asta.

Imi venea sa urlu la toti ce-mi veneau in cale, toti imi erau de vina , iar eu nu acceptam nici cea mai mica parte din tot dezastrul asta. Il cautam cu ochii , poate e alaturi si-mi face farse, dar nu era, era adevarat , totul se petrecuse in realitatea care nu o puteam accepta.Totul era mai mult ca adevarat , si eu simteam cum nervii ma leapada.
Am promis sa-ti fiu alaturi , si cind ti-i bine , si cind rau , pentru ca asa se cuvine intr-un cuplu  . Si o sa fiu .. Mereu cu gindul la tine.. Cu dragostea mea , copilareasca ..Si tot ce-mi ceri , totul e al tau. Important e sa nu ma lasi , niciodata.. pentru nimic in lume . Te iubesc mult mai mult decit cred.

Advertisements